S-a intors lumea pe dos

Dragii mei cititori si rascititori,
De curand mi-a fost dat sa vad ca in societatea moderna lucrurile nu mai stau asa cum scrie in codul bunelor maniere sau asa cum erau obisnuiti bunicii nostri.Si aici ma refer in deosebi la comportamentul tinerelor femei(recunosc cu mana pe inima ca sunt cap de afis).
Luam ca exmplu o seara cu fetele in oras vs o seara cu baietii:Ambele gasti se vor aduna la cineva acasa pentru o “pre-bauta” dupa care toata lumea la taxi si dunga in zona centrala.Pentru baieti nimic deosebit pana aici,insa fetele vor face din acest drum o adevarata aventura si un motiv de a se distra macar vreo ora,in conditiile in care drumul ar fi fost de 10 minute.E clar ca toti vecinii de pe scara vor sti ca ele au plecat si ca nu au uitat sa bea si un pahar cu vin,taximetristul va fi de-adreptul socat ,iar vanzatoarele cu care au de-aface,isi vor dori sa isi schimbe meseria.
Odata ajunsi in club,baietii isi vor face intrarea pe nesimtite,pe cand fetele vor fi zarite ori auzite si din cluburile invecinate.
O alta etapa a serii unde lucrurile sunt cel putin ciudate este mersul la toaleta.Deja stim ca baia nu mai este demult privita ca un simplu loc unde iti faci nevoile,ci ca un adevarat loc de pelerinaj.Numai ca atunci cand vorbim despre toaleta unui club si despre niste fete bine-dispuse deja lucrurile se complica.Pentru barbati este cat se poate de simplu,merg singuri,intra ,isi fac nevoile,se spala pe maini si apoi parasesc incinta.Fetele insa,merg in grupuri de minim doua,iar distractia incepe inca din usa,unde mereu simt nevoia sa se opreasca si sa rada sau sa povesteasca,in functie de nivelul bunei-dispozitii.Odata ajunse in incaperea in care pana si regele merge singur,din nou simt nevoia sa povesteasca si o fac fara nici o retinere prin peretii care le despart.Nu mai punem la calcul situatiile in care ficatul nu mai apreciaza buna-dispozitie si atunci iti este dat sa asculti un duo sau chiar trio de fete care vorbesc necontenit cu vasul de toaleta.
Noutatea este ca in vremeurile actuale parca se intampla mai des,sau la fel de des ca si in cazul barbatilor.Nu imi doresc sa denigrez femeia,nici gand!Este doar o remarca si nu o vad ca pe un lucru rau ci mai degraba ca pe o dovada a evolutiei.Desigur trebuie sa tinem cont ca inca exista foarte multi oameni care respecta vechile norme ,asa ca cei mai actualizati sa spunem asa,ar trebui sa isi cunoasca limitele pentru a-i nu-i deranja prea tare pe cei care nu impart cu ei acest stil de viata.

Barul precum linia de productie :)

Hello people,

De cand nu m-ati mai vazut activa,multa vreme au trecut Dar sa trecem peste faptul ca am fost super-ocupata si supra-lenesa si sa va povestesc despre o tehnica de agatat pe care o folosesc prietenele mele si care mie mi se pare echivalenta cu o zi de munca la linia de productie.
De curand merg cu o buan prietena intr-un pub dragut,cochet si foarte aglomerat.Pentru ca nu am avut inspiratia de a ne face rezervare ne-am vazut nevoite(unele dintre noi chiar bucuroase) sa stam la bar.Acolo am vazut o sumedenie de tipi si tipe,stand singuri sau maxim cate doi si …contempland,sau mai bine spus studiind “piata”.Cica acela ar fi locul de agatat in baruri/cluburi.Pe langa faptul ca a trebuit sa imi sprijin coatele pe o bucata de lemn uda de la cate pahare au fost manipalate in mod stangaci,am “luat loc” in picioare.Si pentru ca am iesit ca fetele “la agatat” evident aveam niste superbe tocuri de multi cenimetri.Dupa vreo doua ore de stat teapana acolo am inceput sa simt cum imi cedeaza picioarele,senzatie normala,cred eu,avand in vedere conditiile vitrege in care “ma relaxam’ la un pahar.Nici macar la un pahar de vorba nu as fi putut spune ca sunt,deoarece muzica era la un volum mult prea ridicat ca sa ne poate permite sa comunicam.Morala:daca mai stau la bar,trebuie sa aiba musai scaune,in caz contrar imi iau un part-time la linia de productie si stiu o treaba.

Fantezii sexuale

Hello people,

Va intrebati de ce am ales acest subiect greu si mult prea indraznet?Habar n-am!A fost cea mai iteresanta chestie care mi-a venit in cap.A fost pur si simplu intamplator.Nu sunt vreo experta in artele sexului si nici macar a comunicarii pe tema aceasta.Consider,insa,ca putem vorbi deschis si despre lucruri la care nu suntem tocmai perfecti sau nu avem studii in domeniu .
Cu toti le avem,insa ne este rusine sa recunoastem asta.Suntem ironizati,criticati,catalogati,sau chiar respinsi.Aceste reactii pot veni din partea prietenilor,a familiei,sau chiar a partenerului.Dar oare cine stie care sunt limitele!?
Oare stie cineva cand sa isi etaleze fanteziile si cand nu?Stie cineva cand sa le accepte pe ale celuilat si cand nu?Tare mi-e ca nu exista o reteta pentru asa ceva si ca va trebui ca mereu sa mergem la risc .
Si daca stim sigur ca prea mult si prea “hard’ iti pot crea probleme,ma intreb ce se intampla atucni cand sunt prea putine.O fi la fel de grav?
Este un subiect,pe cat de vag,pe atat de simplu.E gratis(in majoritatea cazurilor ),e nevoie doar de una,doua sau trei persoane,nu ai nevoie de studii de specialitate,este legal si de cele mai multe ori chiar moral,nu ingrasa(ba din contra),nu polueaza si cu toate acestea unuii asteapta pentru a isi pune fanteziile in practica,ani sau chiar o viata.
Oare ar fi mai bine sa lasam inhibitiile si ideile preconcepute deoparte ,sau e totusi bine sa avem limite…limite pe care nu le cunoastem si cu toate astea incercam sa le respectam.
Pana la urma,ma intreb daca stim de fapt ce sunt aceste fantezii,de unde vin,la ce sunt bune…

Sentimente

Dragii mei,

De ceva timp am inceput sa analizez niste “fenomene” pe care de cele mai mute ori nu le inteleg,uneori nu stiu sa le controlez si le mai si tin ascunse.Vorbesc despre sentimente.
Ma intreb de ce incercam sa le ascundem.E drept,nu toti.Insa eu fac parte din categoria care le ascunde.Inca nu am reusit sa imi dau seama daca e bine sau nu.De curand,vorbind cu o buna prietena am ajuns la concluzia ca uneori le ascundem atat de bine incat nu mai stim nici noi de ele.
Specia care are ca si caracteristica “dosirea” sentimentelor este barbatul.Insa se pare ca exista si femei care fac asta.Recunos cu mana pe inima (la firgurant,pentru ca la propriu am mana pe tastatura) ca si eu le ascund de nici eu nu mai stiu ce simt.
Am remarcat ca cele mai ascunse sunt cele legate de dragoste,urmat de rusine si restul cred ca sunt la egalitate.
Pe cele legate de dragoste le ascundem ca sa nu suferim,ca sa nu picam de fraieri si uenori ca sa lasam loc pentru noi cuceriri.
Cele legate de rusine,este lesne de inteles ca sunt ascunse din…rusine.
Ma intreb daca e mai sanatos ca atunci cand suferi(indiferent de motiv)sa iti aduni prietenii si sa plangi pe umarul lor sau sa ii aduni si sa mergeti la o bauta/distractie si sa razi in hohote ca si cum nu ai avea nici o problema.Inca nu am reusit sa deslusesc acest mister,dar ma documentez.Si ma mai intreb daca a-ti tine sentimentele ascunse este echivalent cu a fi introvertit.
De fapt cred ca sentimentele sunt unele dintre cele mai complexe aspecte ale vietii.
Toti avem idei despre cum sa facem bani,cum sa aratam bine,sa socializam,sa fin lideri de grup sausa ne renovam casa.Stim sa conversam,avem cunostinte in diferite domenii,insa atunci cand vine vorba de sentimente devenim juniori,indiferente de varsta,studii sau statut social.
Stim ce “da bine la public” insa habar nu avem ce e bine cu adevarat.

S-a gasit geanta

Ma rog,mai intai s-a furat si abea apoi s-a gasit .
Ieri dupa-masa imi beam cafeaua linistita,acasa,impreuna cu niste prietene.Pentru ca asteptam un musafir nu am fost deloc surprinse sa vedem ca suna la usa,insa atunci cand l-am vazut pe acesta cu o poseta pe brat,ne-am facut tot felul de idei.De la faptul ca se travesteste pana la faptul ca ar fi jefuit o biata femeie neajutorata .Din fericire ambele variante au fost excluse.Omul gasise geanta la scara si cum eu locuiesc la parter s-a gandit ca vreuna dintre prietenele ele este atat de aiurita incat nu a mai ajuns cu geanta pana in casa .Pana sa apucam noi sa ne dezmeticim ne-am trezit cu o geanta straina ,dar draguta,in casa .
Pentru ca toate fermoarele erau deschise ,nu a fost foarte greu sa ne dam seama ca geanta fusese furata si apoi abandonata.In acel moment simtul civic ne-a indemnat sa facem “investigatii” pentru a da de urma proprietarei si a-i inapoia ce mai ramasese prin geanta,adia actele si acteva obiecte personale.Cum stim cu totii ce se gaseste in geanta unei femei,va spun ca nu a fost deloc usor .Am inceput prin a cauta pe net dupa nume,conturi pe retele de socializare,cv-uri ,orice de genul,insa fara nici un rezultat.Am apelat la cunostinte care lucreaza in telefonie pentru a gasi vreun abonament pe acel nume,din nou fara nici un rezultat.Dupa ce am mai cotrobait putin prin geanta am gasit o agenda,in care speram noi sa fie notate ceva numere de telefon.Intr-adevar erau,insa erau numere de la spitale si medici,am dedus ca nu am putea sa dam de ea in felul acesta,fapt pentru care am continuat sa cotrobaim.Ultima speranta,o hartie impaturita in multe…a fost salvarea.Era o adeverinta de la locul de munca,mai exact de la Spitalul clinic Judetean Brasov,unde lucreaza ca asistent medical.Am sunat la spital,unde centralista,imediat ce a auzit cuvantul geanta a sarit.”Stati,spuneti-mi unde e geanta ,suntem aici cu politia” .I-am explicat in mare ce s-a intamplat,i-am lasat adresa si i-am invitat pe domnii politisti intr-o vizita de curtoazie .Pentru ca locuiesc foarte aproape de spital,in scurt timp un distins domn politist si un alt distins domn,dar civil,au aparut la usa.Le-am arata geanta,cel in civil a luat-o in mana ,polititstul mi-a cerut un act de identitate,i-am explicat ce s-a intamplat,dupa care intrebarea dansilor a fost ” Sa inteleg ca ati umblat in geanta?”Inca ma mai intreb daca au glumit sau nu.Am vrut sa le spun ca am ghicit in cafea cine este proprietarul,insa mi-a fost teama ca o sa trebuiasca sa dau o declaratie si pentru asta De unde am cafeaua,de unde am ceasca,etc .
In final,au plecat spre proprietara careia i se furase acea geanta chiar din cabinetul medical.Trist,dar cu un final multumitor.

Toate ghinioanele sa apeleze la mine :)

Da,exact asa cum auziti.Sunt “norocoasa”posesoare a unui lung sir de ghinioane.Ce-i drept,mici,ceea ce nu poate decat sa ma bucure .
Ca sa nu sochez am sa ma rezum la unul din cele mai funny.
Deoarece ma pregateam pentru o petrecere,m-am hotarat sa ma vopsesc si cum imi place sa ma descurc cu propriile forte,am decis ca cel mai bine ar fi sa o fac singura.Mi-am pregatit silitoare ustensilele necesare,m-am propit in baie in fata oglinzii si am inceput meticulosul proces.Dupa nici 10 minute totul …s-a stins.La propriu!Mai exact strada pe care locuisc a fost cuprinsa de o pana de curent de toata frumusetea.Desi era zi,la mine in baie era totusi semi-intuneric.Nu m-am dat batuta,de fapt nici nu as fi avut cum,si am continuat ce incepusem.
Desi nu sunt o optimista din fire,am sperat ca totusi pana de curent nu va dura mai mult decat timpul necesar pentru ca vopseaua sa actioneze.Cand am vazut ca nu-i de gluma,l-am luat pe prietenul meu cel mai bun,telefonul si am sunat la parintele energiei electrice: S.C. Electrica S.A.Doamna draguta de acolo mi-a recomandat sa nu imi fac prea mari sperante,pentru ca avaria este una serioasa si s-ar putea sa dureze suficient cat sa raman fara fir de par.
Dupa telefon,instinctiv apelez la prietenii reali.Fapt pentru care l-am sunat pe cel care locuieste cel mai aproape de mine si m-am autoinvitat la un dus .Problema cea mare ,insa,este ca pentru a ajunge acolo trebuia sa ies din casa…asa,cu capul proaspat vopsit si neclatit si in haine de casa.Noroc ca nu eram in halat .
Dupa lungi minute in care mi-am zdrobit singurul neuron pentru a gasi cea mai scurta cale pentru a ajunge acolo,am apelat din nou la prietenul meu,telefonul si am sunat pentru un taxi.
Si pentru ca la mine ghinioanele nu vin niciodata singure,taxiul a intarziat cateva minute,asa ca a trebuit sa stau in fata blocului,pe o strada circulata,in halul in care aratam M-am urcat in taxi,i-am comunicat adresa si mi-am cerut politicos scuze pentru felul in care aratam.
Din fericire seria de ghinioane a incetat din acel moment asa ca nu m-am lasat si m-am prezentat la party ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat

Paraziti ai societatii

In functie de norocul si/sau inteligenta cu care suntem inzestrati ne intalnim cu ei mai mult sau mai putin des.
Eu nu sunt nici norocoasa nici isteata,asa ca sunt inconjurata de ei.Ba chiar,uneori,cred ca am calitatea de a fi un loial purtator al acestor paraziti.
Acesti paraziti se evidentiaza prin urmatoarele caracteristici:
-de cele mai multe ori nu muncesc
-au un partener de viata care poate indeplini sarcini cat pentru doi
-solicita ajutorul parintilor/fratilor chiar daca au trecut demult de varsta pana la care ar fi fost autorizati sa faca asta
-nu cunosc detalii legate de casa in care locuiesc.Si aici ma refer la facturi,locul lucrurilor in casa,etc
-nu stau prea bine la capitolul prieteni.Pentru asta trebuie sa investesti si ei nu prea sunt dispusi sa faca asta
-se cred superiori
-se viseaza celebri si/sau bogati
Daca cel putin trei din aceste caracteristici fac parte din stilul vostru de viata,aveti o problema.Traiti numai ca sa ii incurcati pe altii.Veti fi vesnic nefericiti si nu va veti gasi locul.
Acesti paraziti au si calitati.Desigur,altfel nu ar putea sa paraziteze .Sunt oportunisti,escroci si santajisti sentimentali si de cele mai multe ori lipsiti de scrupule.
Isi aleg intotdeuna tinte slabe pentru ca sunt lenesi si pentru ei lucrurile trebuie sa mearga foarte usor.
Nu vor fi eradicati niciodata,dar haideti macar sa nu-i mai ajutam.

Joc periculos…de copilaresc

Am niste prietene care s-au antrenat de curand intr-un joc,pe cat de copilaros,pe atat de periculos.
S-au gandit ele sa adauge vietii un pic de sare si piper ,asa ca au dat startul unei intelegeri care sa le aduca distractie si batai de cap.
Regulile jocului sunt urmatoarele:
-se fac atatea biletele,cati participanti
-fiecare biletel este numerotat distinct,incepand de la 1
-1 va fi prima zi,2 a doua,etc.
-fiecare jucator va fi un soi de stapan al celorlati in ziua corespondenta biletului cu care s-a ales in urma tragerii la sorti
Mai exact”the master of the day” face ce vrea din ceilalti jucatori.Evident ca se poate juca numai intre prieteni si atat “dictatorul” cat si “supusii” vor trebui sa se mentina in limite ale bunului simt si sa fie fair-play.Altfel,jocul nu are reguli.
In “ziua mea” pot sa le cer celorlalti orice vreau eu,absolut orice.De la a iesi din casa imbracati ciudat,pana la a da sms-uri de dragoste sefului,sau vecinului de scara .Aici intervine limita decentei,pe care fiecare o stabileste dupa cum crede de cuviinta.De asemeni trebuie sa fie decenti si cei care sunt pedepsiti si sa nu minta.Unele pedepse nu pot fi probate.
Aceste joc poate fi distractiv,insa,mare atentie,poate deveni umilitor,degradant,sau enervant.In momentul in care te bagi trebuie sa te gandesti de mai multe ori si sa nu il tratezi ca pe un simplu joc copilarec.Sa pot strica relatii de prietenie,se pot distruge relatii amoroase,se pot pierde bani si lista poate continua.
Una avantaj,sau dupa caz dezavantaj al acetui joc este faptul ca iti poti da seama de foarte multe lucruri despre ceilalti jucatori.Poti afla cat sunt de corecti,cat sunt de loiali,de seriosi,pana unde pot merge pentru a-si atinge scopul,etc.
In concluzie,jocul este pe cat de distractiv ,pe atat de periculos,fapt pentru care va sfatuiesc sa il incercati daca aveti cu cine

S-a gasit una bucata portofel!

Asta deoarece una bucata prietena cu capul in nori l-a varat in geanta,pe langa geanta.Pe principiul pe langa drum,pe langa gard .
Si dupa ce ca e aiurita,mai e si norocoasa.Unu la mana nu avea bani in el,deci nu prezenta interes,doi la mana avea in portofelul buclucas un ravas cu vreo 3-4 numere de telefon de interes national.Norocoasa de mine il am acolo,asa ca m-a sunat un domn dragut,sofer la RAT BV care a fost dispus sa ni-l inapoieze.
I-am multumit politicos domnului cel dragut si am indrumat-o pe ametita catre dansul .
Asta e un wake up call si pentru cei care tot repeta ca traim intr-o tara de cacat.Uite ca nu e chiar asa.
Fetelor,de ce oare caram dupa noi gentile alea dragute si niciodata suficient de incapatoare?Va spun eu,ca sa tinem rujul,sa cautam telefonul 10 minute atunci cand suna si ca sa pierdem lucruri mai usor.
Asa suntem noi,femeile.Si tocmai de asta ne iubiti

Barbatii-pe langa drum,pe langa gard :) Part 2

Hello again,

Stau si ma intreb,oare aceasta caracteristica a barbatilor este nativa sau dobandita?Nu de alta,dar sa stiu daca are rost sa sper ca se vor schimba vreodata.Dar e cazul sa fiu realista,nu se vor schimba niciodata!Va trebui sa ne obisnuim cu ideea si apoi sa hotaram daca ii lasam sa traiasca in continuarea in iluzia lor ca noi suntem naive sau ii trezim la realitate de fiecare data cand sar calul.Cred ca aici depinde de cat merita baiatul .
O alta situatie in care ei fac “manevre” ,este atunci cand vrea sa faca sa para ca tu ai vrut…Aici ma refer la orice,sa iesiti in oras,sa va vedeti dupa ce v-ati desparit,sa schimbati tapetul,sa va luati pisica si lista poate continua la nesfarsit.
Analizand,insa,situatia la rece,ajung la concluzia ca tehnica lor e roditoare.Te face sa te indragostesti si nici nu-ti dai seama de ce .Lucru care de altfel nu e tocmai rau,insa atunci cand situatia este dusa la extrem ar trebui sa se opreasca,dar nu mai pot le-a intrat in sange,au facut din asta un stil de viata .